sâmbătă, 5 martie 2011

Viata pierduta in doi

de Alexandru Pascu

Se sting rand pe rand felinare,
Se aud rand pe rand rugaciuni.
Lumina in scorburi dispare,
Ne-ntorcem rand pe rand in strabuni.

Am scris pe coli nesfarsite
Sfarsitul ce vine-n galop.
Ne pierdem iubiti si iubite,
Primim goliciune in loc.

Cu fruntea cazuta-n tarana,
Cu viata pierduta in doi,
Sub unghii blesteme se-aduna,
Da-mi Doamne tributu-napoi!



4 comentarii:

  1. Pe cind,incet incepe sa se trezeasca natura,sa revina viata,bucuria,culoarea,ne vorbesti despre toamna?
    Sau e o reclama la ceas?

    RăspundețiȘtergere
  2. Alexandru, este ceea ce vrei tu sa sa fie! Daca ti-a placut ceasul si ai inceput sa te gandesti ca ti-ar placea sa ai unul la fel, atunci e reclama! Eu ma bucur ca fotografia face lumea sa cugete la sensul ei! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. mana in mana in timp ce timpul ne masoara destramarea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Timpul ăsta face mai mult decât să măsoare, chiar destramă!

      Ștergere

Parerile dumnevoastra: